Controlul intern (info util)

0
163

În înțelesul prezentelor reglementări in vigoare, controlul intern al entității vizează asigurarea:
– conformității cu legislația în vigoare;
– aplicării deciziilor luate de conducerea entității;
– bunei funcționări a activității interne a entității;
– fiabilității informațiilor financiare;
– eficacității operațiunilor entității;
– utilizării eficiente a resurselor;
– prevenirii și controlul riscurilor de a nu se atinge obiectivele fixate etc.

Ca urmare, procedurile de control intern au ca obiectiv:
– pe de o parte, urmărirea înscrierii activității entității și a comportamentului personalului în cadrul definit de legislația aplicabilă, valorile, normele și regulile interne ale entității;
– pe de altă parte, verificarea dacă informațiile contabile, financiare și de gestiune comunicate reflectă corect activitatea și situația entității.

În contextul situațiilor financiare anuale consolidate, aria controlului intern contabil și financiar se referă la societățile cuprinse în consolidare.

Controlul intern se aplică pe tot parcursul operațiunilor desfășurate de entitate, astfel:
a) anterior realizării operațiunilor, cu ocazia elaborării bugetului, ceea ce va permite, ulterior realizării operațiunilor, controlul bugetar;
b) în timpul operațiunilor, de exemplu, sub aspectul determinării procentului de realizare fizică a producției în curs de execuție sau a procentului de rebuturi înregistrate;
c) după finalizarea operațiunilor, caz în care verificarea este destinată, de exemplu, să analizeze rentabilitatea operațiunilor și să constate existența conformității sau a eventualelor anomalii, care trebuie corectate.

Aprecierea controlului intern – intelegerea si descrierea sistemelor semnificative (audit)link

Controlul intern cuprinde componente strâns legate, respectiv:
– o definire clară a responsabilităților, resurse și proceduri adecvate, modalități și sisteme de informare, instrumente și practici corespunzătoare;
– difuzarea internă de informații pertinente, fiabile, a căror cunoaștere permite fiecăruia să-și exercite responsabilitățile;
– un sistem care urmărește, pe de o parte, analizarea principalelor riscuri identificabile în ceea ce privește obiectivele entității și, pe de altă parte, asigurarea existenței de proceduri de gestionare a acestor riscuri;
– activități corespunzătoare de control, pentru fiecare proces, concepute pentru a reduce riscurile susceptibile să afecteze realizarea obiectivelor entității;
– o supraveghere permanentă a dispozitivului de control intern, precum și o examinare a funcționării sale.

Scopul controlului intern este să asigure coerența obiectivelor, să identifice factorii-cheie de reușită și să comunice conducătorilor entității, în timp real, informațiile referitoare la performanțe și perspective. Indiferent de natura sau mărimea entității, eforturile depuse pentru aplicarea unui control intern satisfăcător sunt legate de aplicarea unor bune practici.

Politica de resurse umane a entității trebuie să urmărească aspecte precum recrutarea de personal calificat, gestionarea carierelor, formarea continuă, evaluări individuale, consilierea salariaților, promovări și acțiuni corectoare.

Activitățile de control fac parte integrantă din procesul de gestiune prin care entitatea urmărește atingerea obiectivelor propuse. Controlul vizează aplicarea normelor și procedurilor de control intern, la toate nivelele ierarhice și funcționale: aprobare, autorizare, verificare, evaluarea performanțelor operaționale, securizarea activelor, separarea funcțiilor.

Evaluarea controlului intern pleacă de la aspecte precum:
– existența de ghiduri și manuale de proceduri;
– garantarea evoluției sistemului de control intern;
– asigurarea posibilității accesului la sistem pentru controlul extern;
– asigurarea posibilității confruntării descrierii teoretice cu realitatea.

Audit – raportul asupra controlului intern (continut, structura)link

În cadrul unui mediu informatizat, controlul intern pleacă de la aspecte precum:
– existența unei strategii informatice formalizate, elaborate cu implicarea conducerii operaționale;
– implicarea conducerii și sensibilizarea sa față de riscurile crescute sau generate de informatică;
– alocarea de resurse care demonstrează capacitatea sistemului informatic de a-și atinge obiectivele;
– recrutarea de personal cu un nivel de competență adaptat tehnologiilor utilizate și existența unui plan de formare continuă care trebuie să permită o actualizare a cunoștințelor.

Elementele de risc specifice, introduse de utilizarea informaticii, se referă la evaluarea unor aspecte precum:
– nivelul de dependență a entității de sistemul său informatic, cu influență asupra continuității exploatării, atunci când dependența este prea mare;
– nivelul de confidențialitate a informațiilor vehiculate de sistem;
– obligația de respectare a dispozițiilor în vigoare referitoare la fiscalitate, protecția persoanelor, proprietatea intelectuală sau reglementări specifice anumitor sectoare de activitate.

Controlul intern contabil și financiar al entității se aplică în vederea asigurării unei gestiuni contabile și a unei urmăriri financiare a activităților sale, pentru a răspunde obiectivelor definite. Controlul intern contabil și financiar este un element major al controlului intern. El vizează ansamblul proceselor de obținere și comunicare a informației contabile și financiare și contribuie la realizarea unei informații fiabile și conforme exigențelor legale.

Ca și controlul intern în general, el se sprijină pe un sistem cuprinzând în special elaborarea și aplicarea politicilor și procedurilor în domeniu, inclusiv a sistemului de supraveghere și control.

Controlul intern contabil și financiar vizează asigurarea:
– conformității informațiilor contabile și financiare publicate, cu regulile aplicabile acestora;
– aplicării instrucțiunilor elaborate de conducere în legătură cu aceste informații;
– protejării activelor;
– prevenirii și detectării fraudelor și neregulilor contabile și financiare;
– fiabilității informațiilor difuzate și utilizate la nivel intern în scop de control, în măsura în care ele contribuie la elaborarea de informații contabile și financiare publicate;
– fiabilității situațiilor financiare anuale publicate și a altor informații comunicate pieței.

În domeniul organizării generale, trebuie să existe:
– o documentare referitoare la principiile de contabilizare și control al operațiunilor;
– circuite de informații vizând exhaustivitatea operațiunilor, o centralizare rapidă și o armonizare a datelor contabile, precum și controale asupra aplicării acestor circuite;
– un calendar al elaborării de informații contabile și financiare difuzate în cadrul grupului, necesare pentru situațiile financiare ale societății-mamă.

Sunt necesare, de asemenea:
– identificarea cu claritate a persoanelor responsabile cu elaborarea informațiilor contabile și financiare publicate sau care participă la elaborarea situațiilor financiare;
– accesul fiecărui colaborator implicat în procesul elaborării de informații contabile și financiare, la informațiile necesare controlului intern;
– instituirea unui mecanism prin care să se asigure efectuarea controalelor;
– proceduri prin care să se verifice dacă controalele au fost efectuate, să se identifice abaterile de la regulă și să se poată remedia, dacă este necesar;
– existența unui proces care urmărește identificarea resurselor necesare bunei funcționări a funcției contabile;
– adaptarea necesarului de personal și a competențelor acestuia la mărimea și complexitatea operațiunilor, ca și la evoluția nevoilor și constrângerilor.

Sub aspectul regulilor contabile, trebuie avute în vedere:
– existența unui manual de politici contabile;
– existența unei proceduri de aplicare a acestui manual;
– existența de controale prin care să se asigure respectarea manualului;
– cunoașterea evoluției legislației contabile și fiscale;
– efectuarea de controale specifice asupra punctelor sensibile;
– identificarea și tratarea corespunzătoare a anomaliilor;
-adaptarea programelor informatice la nevoile entității;
– conformitatea cu regulile contabile;
– asigurarea exactității și exhaustivității înregistrărilor contabile;
– respectarea caracteristicilor calitative ale informațiilor cuprinse în situațiile financiare, astfel încât să satisfacă nevoile utilizatorilor;
– pregătirea informațiilor necesare consolidării grupului;
– definirea și distribuirea procedurilor de elaborare a situațiilor financiare consolidate, către toate entitățile de consolidat.

Anunțuri publicitare

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.