Serviciile de transport de calatori – tratamentul fiscal aplicabil

0
183

Va prezentam in continuare cele mai importante aspecte privind regimul fiscal al taxei pe valoarea adăugată în cazul prestării serviciilor de transport de călători prevăzute la art. 133 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal (CF), cu modificările şi completările ulterioare, introduse prin Hotărârea Guvernului nr. 150/2011 – text integral – pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 870/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc.

Definiţii

Transporturile naţionale de călători sunt transporturi care au locul prestării în România, având punctele de plecare şi de sosire pe teritoriul României.

Transporturile internaţionale de călători sunt transporturile care au fie punctul de plecare, fie punctul de sosire în afara ţării, fie ambele puncte sunt situate în afara ţării.

Important! Locul prestării serviciilor de transport internaţional de călători este considerat a fi în România pentru partea din parcursul efectuat în interiorul ţării, denumită traseu naţional.

Locul prestării serviciilor de călători

Prin excepţie de la regulile de bază privind locul prestării serviciilor prevăzute la art. 133 alin. (2) şi (3) din CF, locul prestării pentru serviciile ce constau în transportul de călători este locul unde se efectuează transportul, în funcţie de distanţele parcurse.

Pentru transportul internaţional de călători, partea din parcursul efectuat în România este parcursul efectuat între locul de plecare şi locul de sosire al transportului de călători, determinată astfel:

– pentru transportul care are punctul de plecare în România, locul de plecare este considerat a fi primul punct de îmbarcare al pasagerilor, iar locul de sosire este considerat a fi punctul de trecere al frontierei dinspre România în străinătate;
– pentru transportul care are punctul de plecare în afara României şi punctul de sosire în România, locul de plecare este punctul de trecere a frontierei din străinătate spre România, iar locul de sosire este ultimul punct de debarcare a pasagerilor care au fost îmbarcaţi în afara României;
– pentru transportul care tranzitează România, fără a avea nici punctul de plecare, nici punctul de sosire în România, locul de plecare este considerat a fi locul de trecere a frontierei dinspre străinătate în România, iar locul de sosire este considerat a fi punctul de trecere a frontierei dinspre România în străinătate;
– în cazurile prevăzute mai sus, pentru pasagerii care s-au îmbarcat şi debarcat în interiorul ţării, călătorind cu un mijloc de transport în trafic internaţional, partea de transport dintre locul de îmbarcare şi locul de debarcare pentru aceşti pasageri se consideră a fi transport naţional.

Potrivit noilor prevederi ale Hotărârii Guvernului nr. 150/2011 – text – pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 870/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, facturile sau alte documente specifice pentru transportul internaţional de călători se emit pentru parcursul integral, fără a fi necesară separarea contravalorii traseului naţional şi a celui internaţional.

Orice scutire de taxă pentru servicii de transport, prevăzută de art. 143 sau 144 din CF, se acordă pentru parcursul efectuat în interiorul ţării, în timp ce distanţa parcursă în afara ţării se consideră că nu are locul prestării în România şi nu se datorează taxa.

Persoana care efectuează servicii de transport internaţional de călători beneficiază de dreptul de deducere a taxei aferente achiziţiilor de bunuri şi/sau servicii şi pentru partea din transport care nu are locul prestării în România, în baza art. 145 alin. (2) lit. b) din CF.

Baza legală:
art. 133 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, pct. 14 indice 2 din Hotărârea Guvernului nr. 150/2011 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 870/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc.

via – www.finantevalcea.ro

Anunțuri publicitare

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.