Modificări Fiscale 2020 – ce intenționează MFP să modifice la impozit pe profit, TVA și accize

0
452

Recent, pe site-ul oficial al MFP a fost publicat un Proiect de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.227/2015 privind Codul fiscal – mai exact în data de 23 decembrie 2019 – motiv pentru care va relatam in cele ce urmeaza printipalele modificari vizate pentru 2020.

A. Titlul II-Impozitul pe profit

Având în vedere obligația transpunerii conforme a prevederilor Directivei 2016/1164, modificată prin Directiva 2017/952, precum și cerința de comunicare către Comisia Europeană a textului acestor măsuri, până la data de 31 decembrie 2019, ţinând cont de faptul că România, în calitatea de stat membru al Uniunii Europene, trebuie să aplice măsurile respective de la data de 1 ianuarie 2020, precum și pentru evitarea impunerii de sancțiuni, potrivit Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, este necesară adoptarea acestor măsuri fiscale prin modificarea și completarea prevederilor Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.

IMPORTANT – CLICK PE CLOPOȚELUL ROSU DIN COLTUL ECRANULUI (STÂNGA JOS), SAU TE ROG SA DAI ACCEPT IN FEREASTRA CE APARE LA INTRAREA PE SITE – SI ABONEAZĂ-TE LA NOTIFICĂRI. DE CÂTE ORI PUBLICAM CEVA, AJUNGE MAI REPEDE LA TINE DECÂT LA CEI CARE NU SUNT ABONAȚI. PENTRU ABONARE LA NEWSLETTER – CLICK AICI

Prezentele norme reglementează tratamente neuniforme importate și tratamente neuniforme ale elementelor hibride care apar, atât între state membre, cât și în legătură cu alte state terțe, atunci când cel puțin una dintre părțile implicate este:

– o societate, contribuabil plătitor de impozit pe profit, potrivit prevederilor fiscale naționale,
– un sediu permanent sau elemente tratate drept sedii permanente ale entităților rezidente în state terțe,
– o entitate considerată transparentă în scopuri fiscale, potrivit prevederilor fiscale naționale, stabilită în România, în cazul elementelor hibride inversate.

Astfel, se reglementează patru categorii de tratamente neuniforme ale elementelor hibride:

– tratamente care rezultă din plățile efectuate în temeiul unui instrument financiar;
– tratamente care sunt consecința diferențelor de alocare a plăților efectuate către o entitate hibridă sau către un sediu permanent, inclusiv ca urmare a plăților către un sediu permanent ignorat;
– tratamente care rezultă din plățile efectuate de o entitate hibridă către proprietarul ei sau plățile preconizate între sediul central și sediul permanent sau între două sau mai multe sedii permanente;
– cazuri de dublă deducere apărute în urma plăților efectuate de o entitate hibridă sau de un sediu permanent.

Sfera de aplicare a normelor vizează doar acele tratamente neuniforme ale elementelor hibride care apar între un contribuabil plătitor de impozit pe profit și întreprinderile sale asociate sau între întreprinderile asociate, între sediul social și un sediu permanent sau între două sau mai multe sedii permanente ale aceleiași entități, sau care rezultă dintr-un acord structurat care implică un contribuabil. Pentru astfel de cazuri, se reglementează ca întreprinderea asociată să fie deținută de contribuabil sau de o altă întreprindere asociată, sau să fie deținută printr-o participare sub formă de drepturi de vot, drepturi de proprietate asupra capitalului sau de drepturi la repartizarea profitului, de 50 % sau mai mult. De asemenea, proprietatea sau drepturile persoanelor care acționează solidar trebuie agregate în scopul aplicării acestei cerințe. În acest scop, definiția „întreprinderii asociate” a fost completată cu situațiile care reflectă controlul efectiv/influența semnificativă asupra/între întreprinderi asociate, entități care face parte din același grup consolidat în scopuri contabile, întreprinderi în care contribuabilul are o influență semnificativă asupra conducerii și invers, precum și întreprinderi care au o influență semnificativă asupra conducerii contribuabilului.

NOU SI OFICIAL – Inspecția Muncii a lansat azi (20.12.2019) – Registrul Electronic de Evidență a Zilierilor și o aplicație mobilă dedicată – click aici

Deoarece tratamentele neuniforme ale elementelor hibride pot avea drept rezultat o dublă deducere sau o deducere fără includere, este necesar să se stabilească norme fiscale naționale prin care, România, ca stat membru implicat, să refuze deducerea unei plăți/cheltuieli/pierderi sau, după caz, să impună contribuabilului includerea plății în veniturile impozabile. Aceste norme se aplică numai plăților deductibile și nu afectează caracteristicile generale ale sistemului fiscal național. De asemenea, orice ajustare ce trebuie efectuată în temeiul prezentelor norme nu ar trebui, în principiu, să afecteze alocarea drepturilor de impozitare stabilite în temeiul unei convenții de evitare a dublei impuneri între România și altă jurisdicție implicată.

În cazul plăților efectuate în temeiul unui instrument financiar, un tratament neuniform al elementelor hibride apare atunci când deducerea fără includere poate fi pusă pe seama diferențelor în ceea ce privește calificarea instrumentului sau a plăților efectuate în temeiul acestuia. Cu toate acestea, o plată efectuată în temeiul unui instrument financiar nu trebuie să fie tratată ca dând naștere unui tratament neuniform al elementelor hibride în cazul în care avantajele fiscale acordate în jurisdicția beneficiarului plății se datorează exclusiv statutului fiscal al beneficiarului plății sau faptului că instrumentul este deținut în condițiile unui regim special.

Normele abordează, de asemenea, și cazurile de dublă deducere, indiferent dacă acestea apar ca urmare a plăților, a cheltuielilor care nu sunt tratate ca plăți în temeiul legislației naționale sau ca urmare a amortizării sau deprecierii pierderilor. Cu toate acestea, la fel ca în cazul plăților preconizate și al plăților efectuate de o entitate hibridă, care sunt ignorate de către beneficiarul plății, un tratament neuniform al elementelor hibride nu ar trebui să apară decât în măsura în care jurisdicția plătitorului permite ca deducerea să fie compensată cu o sumă care nu reprezintă venituri cu dublă includere. Aceasta înseamnă că, în cazul în care jurisdicția plătitorului permite ca deducerea să fie reportată într-o perioadă fiscală ulterioară, cerința de a se realiza o ajustare în temeiul prezentelor norme este amânată până în momentul în care deducerea este efectiv compensată cu venituri nesupuse dublei includeri în jurisdicția plătitorului.

UTIL – Cum procedăm pentru aliniere la salariul minim (până la 01.01.2020) – întocmim “Decizie colectivă de mărire a salariilor” sau „Act adițional” ? – click aici

Tratamentele neuniforme ale elementelor hibride în ceea ce privește sediile permanente apar atunci când diferențele între normele din jurisdicția sediului permanent și cea de rezidență privitoare la alocarea veniturilor și a cheltuielilor între părți diferite ale aceleiași entități conduc la un tratament neuniform al rezultatelor fiscale și includ acele cazuri în care un tratament neuniform este cauzat de faptul că un sediu permanent este ignorat în temeiul legislației sucursalei. Aceste tratamente neuniforme pot avea drept rezultat o dublă deducere sau o deducere fără includere și, prin urmare, trebuie eliminate. În cazul sediului permanent ignorat de jurisdicția în care este situat iar România este statul membru în care contribuabilul este rezident se reglementează includerea veniturilor sediului în baza impozabilă care, altfel, ar fi fost atribuite sediului permanent. Totodată, normele acoperă și tratamentele neuniforme ale elementelor hibride care apar între două sau mai multe sedii permanente ale aceleiași entități.

Pentru a evita rezultate nedorite în interacțiunea dintre norma privind instrumentele financiare hibride și cerințele de capacitate de absorbție a pierderilor impuse băncilor și fără a aduce atingere normelor privind ajutoarele de stat, România a exclus din domeniul de aplicare al normelor reglementate instrumentele din cadrul grupului care sunt emise cu unicul scop de a îndeplini cerințele privind capacitatea de absorbție a pierderilor impuse emitentului, și nu cu scopul de a evita plata impozitelor.

Transferurile hibride pot avea drept rezultat o diferență de tratament fiscal în cazul în care, ca urmare a unui acord de a transfera un instrument financiar, randamentul aferent instrumentului respectiv ar fi considerat ca fiind obținut de mai mult de una dintre părțile la acord. În aceste cazuri, plata efectuată în cadrul transferului hibrid ar putea conduce la o deducere pentru plătitor, fiind totodată tratată de către beneficiarul plății drept randament aferent instrumentului suport. Această diferență de tratament fiscal poate conduce la o deducere fără includere sau la generarea unui excedent de credit fiscal pentru impozitul reținut la sursă asupra instrumentului suport. În cazul unor transferuri hibride care au fost structurate pentru a produce excedente de credite fiscale, se reglementează împiedicarea plătitorului în utilizarea excedentului de credit pentru a obține un avantaj fiscal.

Tratamentele neuniforme importate deplasează efectul unui tratament neuniform al elementelor hibride între părți situate în țări terțe către jurisdicția unui stat membru prin utilizarea unui instrument nehibrid, subminând astfel eficacitatea normelor care neutralizează tratamentele neuniforme ale elementelor hibride. O plată deductibilă într-un stat membru poate fi folosită pentru a finanța cheltuieli care implică un tratament neuniform al elementelor hibride. Pentru a contracara astfel de tratamente neuniforme importate, prezentele norme nu permit deducerea unei plăți dacă veniturile corespunzătoare generate de plata respectivă sunt compensate, în mod direct sau indirect, cu o deducere care apare în cadrul unui tratament neuniform al elementelor hibride care are drept rezultat o dublă deducere sau o deducere fără includere între țări terțe.

NOU – Decizie colectiva de majorare a salariilor minime (pentru 2020) – MODEL AICI

În sensul celor prezentate, tratament neuniform al elementelor hibride reprezintă o situație care implică un contribuabil sau o entitate, în cazul căruia/căreia:

a) o plată în temeiul unui instrument financiar conduce la o deducere fără includere;
b) o plată către o entitate hibridă conduce la o deducere fără includere, iar tratamentul neuniform este rezultatul unor diferențe privind alocarea plăților efectuate către entitatea hibridă în temeiul legislației jurisdicției în care entitatea hibridă este stabilită sau înregistrată și al legislației jurisdicției oricărei persoane care participă la entitatea hibridă respectivă;
c) o plată către o entitate cu unul sau mai multe sedii permanente conduce la o deducere fără includere, iar tratamentul neuniform este rezultatul unor diferențe privind alocarea plăților între sediul central și sediul permanent sau între două sau mai multe sedii permanente ale aceleiași entități în temeiul legislației jurisdicției în care își desfășoară activitatea entitatea respectivă;
d) o plată conduce la o deducere fără includere ca urmare a unei plăți către un sediu permanent ignorat;
e) o plată de către o entitate hibridă conduce la o deducere fără includere, iar respectivul tratament neuniform este rezultatul faptului că plata este ignorată în temeiul legislației din jurisdicția beneficiarului plății;
f) o plată preconizată între sediul central și sediul permanent sau între două sau mai multe sedii permanente conduce la o deducere fără includere, iar tratamentul neuniform respectiv este rezultatul faptului că plata este ignorată în temeiul legislației din jurisdicția beneficiarului plății; sau
g) apare o dublă deducere.

În funcție de situația din care rezultă tratamentul neuniform al unor elemente hibride, contribuabilul român, aplică, după caz, una din următoarele regulile de ajustare:

– i se impune nededucerea unei plăți/cheltuieli, sau
– i se impune includerea plăților în veniturile sale impozabile.

De asemenea, se propune excluderea din categoria tratamentelor neuniforme ale elementelor hibride vizate de normele propuse, sub condiția îndeplinirii anumitor cerințe, cum este cazul tratamentelor rezultate dintr-o plată de dobândă efectuată către o întreprindere asociată, în cadrul unui instrument financiar, dacă instrumentul financiar a fost emis:
• în legătură cu instrumente financiare cu caracteristici de conversie, de recapitalizare internă sau de reducere a valorii contabile, la nivelul unei societăți-mamă;
• la un nivel necesar pentru a satisface cerințele aplicabile în materie de capacitate de absorbție a pierderilor;
• nu ca parte a unui acord structurat.

În aplicarea normelor propuse se utilizează explicațiile și exemplele, aplicabile domeniului reglementat, din raportul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică referitor la Acțiunea 2 privind erodarea bazei impozabile și a transferului profiturilor (BEPS), drept sursă de ilustrare sau interpretare, în măsura în care acestea sunt consecvente cu dispozițiile Directivei 2016/1164, așa cum aceasta este modificată de Directiva 2017/952, și cu dreptul Uniunii Europene.

UTIL – Act Adițional majorare salariu minim 2020 – model pentru angajatori (gratuit, editabil, util) – click aici

B. Titlul VII – Taxa pe valoarea adăugată

1. În vederea transpunerii prevederilor Directivei (UE) 2019/475 a Consiliului din 18 februarie 2019 de modificare a Directivelor 2006/112/CE și 2008/118/CE în ceea ce privește includerea comunei italiene Campione d’Italia și a apelor italiene ale lacului Lugano în teritoriul vamal al Uniunii și în domeniul de aplicare teritorială al Directivei 2008/118/CE, se propun următoarele:

– includerea comunei italiene Campione d’Italia și a apelor italiene ale lacului Lugano în teritoriul vamal al Uniunii, astfel cum este definit în Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, precum și în domeniul de aplicare teritorială al Directivei 2008/118/CE a Consiliului în ceea ce privește accizele,
– menținerea teritoriilor respective în afara domeniului de aplicare teritorială al Directivei 2006/112/CE a Consiliului în ceea ce privește taxa pe valoarea adăugată.

2. În vederea transpunerii prevederilor Directivei (UE) 2018/1910 a Consiliului din 4 decembrie 2018 de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce privește armonizarea și simplificarea anumitor norme din sistemul taxei pe valoarea adăugată pentru impozitarea schimburilor comerciale dintre statele membre, se propun următoarele:

● Referitor la stocurile la dispoziția clientului:

– se va considera că în momentul expedierii sau transportului bunurilor către depozitul situat într-un alt stat membru nu are loc o livrare intracomunitară în statul membru de plecare a bunurilor, respectiv o achiziție intracomunitară în statul membru în care sosesc bunurile în stoc.
– se va considera că numai în momentul în care are loc transferul dreptului de a dispune de bunuri către cumpărător are loc o livrare intracomunitară scutită în statul membru de plecare a bunurilor și o achiziție intracomunitară impozabilă în statul membru în care se află stocul de bunuri.

Astfel, se va evita situația în care furnizorul trebuie să fie înregistrat în fiecare stat membru în care a expediat/transportat bunuri în cadrul regimului de stocuri la dispoziția clientului.
– se introduce obligația atât pentru furnizor, cât și pentru cumpărător de a ține un registru al bunurilor transferate în cadrul regimului de stocuri la dispoziția clientului, în vederea asigurării monitorizării adecvate de către administrațiile fiscale,
– se introduce obligația ca în declarația recapitulativă a furnizorului să fie menționată identitatea cumpărătorilor cărora le vor fi livrate ulterior bunurile expediate în cadrul regimului pentru stocuri la dispoziția clientului.

NOU SI UTIL – Model CIM (contract individual muncă) – cu cerințe GDPR incluse, plus alte complementari (model gratuit și editabil) – click aici

● Referitor la tranzacțiile în lanț:

– în cazul în care aceleași bunuri sunt livrate succesiv și sunt expediate sau transportate dintr-un stat membru în alt stat membru direct de la primul furnizor la ultimul client din lanț, se va considera că expedierea sau transportul este atribuit livrării efectuate către operatorul intermediar.
– prin derogare, în cazul în care operatorul intermediar a comunicat furnizorului său numărul de identificare în scopuri de TVA care i-a fost eliberat de către statul membru din care sunt expediate sau transportate bunurile se va considera că transportul este atribuit livrării de bunuri efectuate de către operatorul intermediar.

● Referitor la condițiile de aplicare a scutirii de TVA pentru livrările intracomunitare de bunuri se introduce, drept condiție de fond pentru aplicarea scutirii de TVA pentru livrările intracomunitare, depunerea și completarea corectă a declarației recapitulative (VIES), cu excepția cazului în care furnizorul poate justifica în mod corespunzător deficiența, într-un mod considerat satisfăcător de autoritățile fiscale.

C. Titlul VIII – Accize și alte taxe speciale

În vederea transpunerii prevederilor Directivei (UE) 2019/475 a Consiliului din 18 februarie 2019 de modificare a Directivelor 2006/112/CE și 2008/118/CE în ceea ce privește includerea comunei italiene Campione d’Italia și a apelor italiene ale lacului Lugano în teritoriul vamal al Uniunii și în domeniul de aplicare teritorială al Directivei 2008/118/CE, se propune includerea comunei italiene Campione d’Italia și a apelor italiene ale lacului Lugano în teritoriul vamal al Uniunii, astfel cum este definit în Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, precum și în domeniul de aplicare teritorială al Directivei 2008/118/CE a Consiliului în ceea ce privește accizele.

NOU – Catalogul Mijloacelor Fixe – document actualizat la decembrie 2019 (editabil, integral, gratuit) – click aici

Anunțuri publicitare

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.