Rezidenţa fiscală în România a persoanelor fizice – reglementari noi incepand cu anul 2012

In Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73/30.01.2012, a fost publicat Ordinul ministrului Finanţelor Publice nr.t 74/2012 – text integral – pentru reglementarea unor aspecte privind rezidenţa fiscală în România a persoanelor fizice, ale cărui prevederi le prezentăm în sinteză oficiala în continuare.

Elemente care atestă rezidenţa fiscală în România

Principalele elemente care vor fi luate în considerare pentru stabilirea rezidenţei fiscale în România sunt:

– domiciliul în România;
– locuinţa permanentă din România a persoanei fizice, locuinţă care poate fi în proprietate sau închiriată, dar care rămâne oricând la dispoziţia acestuia şi a familiei sale;
– centrul intereselor vitale amplasat în România;
– persoana fizică este prezentă în România pentru o perioadă sau mai multe perioade ce depăşesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutiv, care se încheie în anul calendaristic vizat.

Stabilirea rezidenţei fiscale

Persoana fizică nerezidentă trebuie să înregistreze la autoritatea fiscală competentă formularul „Chestionar pentru stabilirea rezidenţei fiscale a persoanei fizice la sosirea în România”, în 30 de zile de la împlinirea termenului de 183 de zile de prezenţă în România.

La formularul menţionat mai sus, persoana fizică nerezidentă va anexa:

– copia paşaportului, valabil, iar cetăţenii Uniunii Europene vor anexa copia paşaportului sau a documentului naţional de identitate, valabil;
– certificatul de rezidenţă fiscală eliberat de autoritatea competentă a statului străin cu care România are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri sau un alt document eliberat de către o altă autoritate decât cea fiscală, care are atribuţii în domeniul certificării rezidenţei fiscale conform legislaţiei interne a acelui stat, în original sau în copie legalizată, însoţite de o traducere autorizată în limba român, certificat/document care este valabil pentru anul/anii pentru care este emis;
– documente care atestă existenţa unei locuinţe în România a persoanei fizice, locuinţă care poate fi în proprietate sau închiriată, dar care rămâne disponibilă oricând pentru această persoana şi/sau familia sa.

Autoritatea fiscală competentă va analiza îndeplinirea condiţiilor de rezidenţă în funcţie de situaţia concretă a persoanei fizice, luând în considerare prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri sau prevederile Codului Fiscal, după caz, precum şi documentaţia prezentată şi va stabili dacă persoana fizică nerezidentă păstrează rezidenţa fiscală a celuilalt stat potrivit convenţiei de evitare a dublei impuneri sau va fi persoană fizică rezidentă fiscal în România.

În termen de 30 de zile de la depunerea formularului, autoritatea fiscală va notifica persoana fizică dacă aceasta are obligaţie fiscală integrală în România sau va fi impusă numai pentru veniturile obţinute din România. În cazul obligaţiei fiscale integrale, persoana fizică rezidentă este supusă impozitului pe venit pentru veniturile obţinute din orice sursa, atât din România, cât şi din afara României.

În situaţia în care, pe baza documentaţiei prezentate de persoana fizică pentru stabilirea rezidenţei fiscale în România, intervin modificări faţă de datele înscrise în notificarea emisă de autoritate, aceasta va efectua o nouă notificare şi o va anula pe cea precedentă, pentru corectarea obligaţiei fiscale ce îi revine în România persoanei fizice respective, pe baza noilor informaţii.

Sursa – finantevalcea.ro