Cei aflaţi în situaţia de a citi – poate numai din simplă curiozitate – noua formă a Codului fiscal ajung să spună la unison „am citit prima frază şi n-am înţeles nimic“. Şi, reţineţi, vorbim de un text de lege care ar trebui să fie accesibil tuturor, în sensul în care modalitatea de stabilire şi de încasare a creanţelor fiscale trebuie să fie suficient de clară şi precisă pentru toţi contribuabilii vizaţi.
De altfel, nu doar cei care citesc ocazional acte normative au probleme în a descifra noul cod fiscal. Persoane cu mai mult exerciţiu şi chiar cu mai multe cunoştinţe în domeniu se descurcă greu în hăţişul de fraze lungi şi întortocheate ale codului. Prin comparaţie, Codul de procedură fiscală este mai „aerisit“ şi mai uşor de parcurs.
Să fie vorba doar de nepriceperea legiuitorului în a formula textul normativ? Şi da şi nu. În primul rând, este evident că problematica fiscală este acum mult mai complexă. Cel puţin din punctul de vedere a TVA, lucrurile s-au complicat exponenţial – paradoxal tocmai pentru a asigura libera circulaţie a bunurilor şi serviciilor.
Pentru a avea o imagine mai clară asupra acestei comlexităţi despre care vorbeam, este suficient să aruncăm o privire asupra situaţiei celor care, înainte de 2007, erau numiţi „neplătitorii de TVA“. Ne referim mai exact la acele persoane juridice impozabile (care derulau operaţiuni impozabile din punctul de vedere a TVA), dar care nu erau înregistrate ca plătitori de TVA, beneficiind de un regim derogatoriu special. Respectivul regim special de scutire se putea obţine în momentul înfiinţării firmei, dacă se estima o cifră de afaceri sub plafonul de 200.000 RON.
Ce aduce anul 2007 atât pentru foştii „neplătitori de TVA“, cât şi pentru cei care pot şi doresc să aplice acest regim începând cu acest an? Iată mai jos câteva aspecte care trebuie reţinute. În primul rând, cei aflaţi în regimul special de scutire poartă numele de întreprindere mică.
În al doilea rând, plafonul până la care se poate beneficia de regimul special de scutire (prevăzut la art.152 din Codul fiscal) este de 35.000 de euro. Echivalentul în lei se stabileşte la începutul fiecărui an calendaristic, la cursul comunicat de către BNR, şi este valabil pentru întregul an. Pentru 2007, la un curs de început de an de 1 Euro=3,356 lei, rezultă un plafon puţin peste jumătatea celui anterior. În aceste condiţii, toţi cei care au depăşit acest nou plafon au obligaţia de a se înregistra în scopuri de TVA în conformitate cu prevederile art. 153 din Codul fiscal în termen de zece zile de la data atingerii sau depăşirii plafonului. Data atingerii sau depăşirii plafonului se consideră a fi prima zi a lunii calendaristice următoare celei în care plafonul a fost atins sau depăşit. Atenţie însă! Nu doar plafonul s-a modificat, ci şi modalitatea de stabilire a cifrei de afaceri, care se constituie acum din valoarea totală, exclusiv taxa, a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii care ar fi taxabile dacă nu ar fi desfăşurate de o mică întreprindere, efectuate de persoana impozabilă în cursul unui an calendaristic, incluzând şi operaţiunile scutite cu drept de deducere şi o parte din operaţiunile scutite fără drept de deducere, dacă acestea nu sunt accesorii activităţii principale. Sunt excluse din calcul:
• Livrările de active fixe corporale sau necorporale;
• Livrările intracomunitare de mijloace de transport noi, scutite conform legii.
O altă noutate în stabilirea plafonului este recalcularea acestuia în funcţie de data înfiinţării firmei. Astfel, plafonul de scutire se determină proporţional cu perioada rămasă de la înfiinţare şi până la sfârşitul anului, fracţiunea de lună considerându-se o lună calendaristică întreagă.
Achiziţia intracomunitară este definită în Codul fiscal
Regimul special de scutire nu este însă unul absolut. În anumite condiţii, întreprinderile mici sunt obligate să se înregistreze în scopuri de TVA. Astfel, în cazul în care efectuează achiziţii intracomunitare peste plafonul prevăzut de lege de 10.000 de euro, acestea au obligaţia de înregistrare conform art.1.531. Codul de înregistrare în scopuri de TVA obţinut în aceste condiţii nu va putea fi comunicat pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii efectuate către alte persoane, acesta fiind comunicat altor persoane numai pentru achiziţii intracomunitare. Mai mult, în timp ce comunicarea este obligatorie pentru achiziţiile intracomunitare de bunuri, ea este opţională atunci când întreprinderea mică este beneficiara anumitor servicii prevăzute de lege. Achiziţia intracomunitară de bunuri este definită distinct în Codul fiscal şi anume la art.1.301. De asemenea, Codul fiscal explică în detaliu modul în care se stabileşte plafonul de achiziţii intracomunitare, la art. 126. În cadrul acestui din urmă articol sunt prevăzute cele două situaţii posibile privind înregistrarea, respectiv:
• Înregistrarea numai în condiţiile depăşirii plafonului de achiziţii.
• Înregistrarea pentru toate achiziţile intracomunitare, indiferent de valoarea acestora.
Deşi aparent între cele două situaţii nu există nici o legătură, în realitate lucrurile stau altfel. Asta pentru că înregistrarea de care vorbim este, prin definiţie, una temporară şi are în vedere anumite operaţiuni. În situaţia în care aceste operaţiuni nu se repetă sau în caz că da, valoarea acestora este sub plafon, contribuabilul are posibilitatea de a anula înregistrarea. Dacă nu solicită anularea după trecerea termenului de valabilitate a înregistrării şi continuă să realizeze achiziţii intracomunitare, chiar dacă sub plafonul prevăzut de lege, se consideră că persoanele în cauză şi-au reexercitat opţiunea în sensul aplicării regimului normal în ceea ce priveşte achiziţiile intracomunitare.
Referitor la valabilitate, înregistrarea făcută de către o întreprindere mică în condiţiile art. 1.531 rămâne valabilă pe perioada până la sfârşitul anului calendaristic în care a fost depăşit plafonul de achiziţii şi cel puţin pentru anul calendaristic următor. Abia după aceea se poate exercita opţiunea de anulare, dacă sunt îndeplinite condiţiile în acest sens.
În mod concret, Ordinul nr. 2.224/2006 stabileşte procedura de înregistrare a întreprinderilor mici în cazul în care efectuează achiziţii intracomunitare. Din punct de vedere declarativ, art.1.533 stabileşte anumite obligaţii pentru persoanele impozabile neînregistrate în scopuri de TVA conform art.153 (cum este cazul întreprinderilor mici care derulează operaţiuni impozabile), respectiv comunicarea printr-o notificare a organului fiscal, până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor, a următoarelor informaţii:
• Suma totală a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii către persoane înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153;
• Suma totală a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii către persoane care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153;
• Suma totală şi taxa aferentă a achiziţiilor de la persoane înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153;
• Suma totală a achiziţiilor de la persoane care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153.
Trebuie reţinut însă că această obligaţie revine numai acelor persoane care realizează o cifră de afaceri de peste 10.000 de euro, dar sub plafonul de 35.000 de euro stabilit pentru regimul special de scutire.
Articol de – Liliana Bolan – capital.ro
