nu uitati de declaratia privind cifra de afaceri, insotita de 010 cu c.a. trecut pe ea (pentru platitori de tva). termenul a fost 25.01, dar daca nu ati depus-o mergeti acum.

Taxa pe valoarea adaugata – via contabilul.ro

Intrebare:

Va rog sa-mi spuneti tinand cont de noile modificari aduse codului fiscal de Legea 343/2006, incepand cu anul 2007 cine este persoana care plateste TVA si cum se inregistreaza in contabilitate in urmatoarele situatii:

1. O societate din Romania, inregistrata ca platitoare de TVA, cumpara produse electronice de la o societate din Anglia (inregistrata in scopuri de TVA in Anglia). Persoana impozabila din Anglia importa aceste produse din Japonia asa cum reiese si din DVI (Exportator-societate engleza, Destinatar-societatea romaneasca, tara de origine-Japonia).

Valoarea produselor cumparate de la furnizorul din Marea Britanie depaseste intr-un an, plafonul de 35000 euro.

Cum reiese din Legea 343/2006 achizitia respectiva nu se mai incadreaza la import ci la achizitie intracomunitara. In acest caz TVA se plateste de catre beneficiar adica societatea romaneasca. Tinand cont de plafonul de 35.000 eur privind vanzarile la distanta efectuate de societatea engleza, conform art.132 alin (2) si din normele de aplicare a legii 343/2006, reiese ca persoana obligata la plata taxei este furnizorul, care trebuie sa se inregistreze in Romania in scopuri de TVA.

In concluzie, va rog sa-mi spuneti cine plateste TVA?

Daca societatea din Romania este obligata la plata TVA cum se realizeaza acest lucru, prin decontul de TVA sau la intrarea in Romania in vama? Cum se inregistreaza in contabilitate 4426 = 4423 sau 4426 = 446 analitic TVA de plata si se plateste la vama?

Raspuns (dat in ianuarie 2007):

Privita din punctul de vedere al unui cumparator din Romania, vanzarea la distanta este operatiunea de livrare de bunuri efectuata de un furnizor dintr-un stat membru catre un beneficiar din Romania a carei valoare nu depaseste plafonul admis in legislatia romaneasca de 35.000 euro si pentru care furnizorul a optat in statul sau din care livreaza bunurile ca locul livrarii sa fie considerat in Romania. Optiunea se exprima inainte de efectuarea livrarilor de bunuri.

Ca regula generala, T.V.A. se datoreaza la locul livarii de bunuri. In noua legislatie, in functie de delimitarea spatiului comunitar sau extracomunitar avem doua situatii de stabilire a locului livrarii de bunuri:

• pentru bunurile primite din spatiul extracomunitar (operatiune denumita import de bunuri): locul livrarii de bunuri este considerat in statul membru de import al bunurilor (destinatia finala a bunurilor);

De exemplu, pentru un import de bunuri din China efectuat de o firma din Romania, locul livrarii acelor bunuri se considera in Romania si importul se impoziteaza T.V.A. in Romania.

• pentru bunurile primite din spatiul intracomunitar (operatiune denumita achizitie intracomunitara de bunuri): locul livrarii de bunuri este considerat a fi locul unde se gasesc bunurile in momentul in care se incheie expedierea sau transportul bunurilor.

De exemplu, pentru o achizitie de bunuri din Marea Britanie efectuata de o firma din Romania, locul livrarii acelor bunuri se considera in Romania si achizitia se impoziteaza T.V.A. in Romania prin formula contabila 4426 = 4427 inregistrata in evidenta contabila a cumparatorului.

Ca exceptie de la aceasta regula generala, daca valoarea bunurilor achizitionate de o firma din Romania nu depaseste suma de 35.000 euro, operatiunea poarta denumirea de “vanzare la distanta” iar T.V.A. aferenta operatiunii este datorata de furnizorul intracomunitar, nu de beneficiarul din Romania.

La calculul plafonului de 35.000 euro se iau in considerare urmatoarele elemente:

1. valoarea tuturor vanzarilor la distanta efectuate de furnizorul din Marea Britanie, inclusiv valoarea eventualelor vanzari de bunuri care au fost livrate de acel furnizor din Marea Britanie dintr-un teritoriu tert (Japonia) in Romania;
2. valoarea vanzarii la distanta ce conduce la depasirea plafonului.

La calculul plafonului de 35.000 euro nu se ia in considerare valoarea urmatoarelor operatiuni care ar putea fi efectuate de furnizorul din Marea Britanie pe teritoriul Romaniei:

1. vanzari la distanta de bunuri accizabile;
2. livrari intracomunitare de mijloace de transport noi;
3. livrari de bunuri cu instalare sau montare, efectuata in Romania;
4. livrari de bunuri second-hand, opere de arta, obiecte de colectie si antichitati supuse regimului special de impozitare in Marea Britanie;
5. livrari de energie electrica si de gaz natural, distribuit prin sistemul de distributie a gazului natural.

Echivalentul in lei al plafonului de 35.000 de EURO pentru vanzarile la distanta se stabileste pe baza cursului valutar de schimb stabilit de Banca Nationala a Romaniei in ultima zi lucratoare a anului calendaristic precedent si se rotunjeste la cifra miilor. Rotunjirea se face prin majorare cand cifra sutelor este egala sau mai mare decat 5, si prin reducere cand cifra sutelor este mai mica de 5. Plafonul pentru vanzari la distanta se calculeaza pe fiecare an calendaristic.

Daca vanzarile la distanta efectuate de furnizorul din Marea Britanie in Romania depasesc in cursul unui an calendaristic plafonul de 35.000 euro se considera ca acele vanzari au loc in Romania atat pentru perioada ramasa din acel an calendaristic in care s-a depasit plafonul cat si pentru anul calendaristic urmator.

De exemplu, daca prima vanzare la distanta efectuata de firma din Marea Britanie are loc in luna martie 2007, iar plafonul de 35.000 euro este depasit in luna august 2007, livrarile ulterioare de bunuri efectuate de firma din Marea Britanie vor fi considerate de asemenea vanzari la distanta pentru intreaga perioada ramasa din anul 2007 (septembrie-decembrie 2007) si pentru intregul an calendaristic 2008 (ianuarie – decembrie 2008).

Intrebare:

2. Daca societatea din Marea Britanie este obligata sa se inregistreze in Romania in scopuri de TVA si sa plateasca acest TVA, pentru societatea romaneasca nu constituie o achizitie intracomunitara deci nu trebuie inregistrata in declaratia recapitulativa la achizitii intracomunitare?

Raspuns (dat in ianuarie 2007):

Persoana obligata la plata taxei pentru vanzarile la distanta in anul calendaristic 2007 si 2008 este furnizorul din Marea Britanie conform prevederilor art. 150 alin.(1) lit.a) din Codul fiscal. Pentru plata T.V.A. datorata, firma din Marea Britanie trebuie sa se inregistreze in Romania in scopuri de TVA conform art. 153 alin. (4) din Codul fiscal inainte de inceperea vanzarilor la distanta catre firma din Romania.

Pentru plata T.V.A., furnizorul din Marea Britanie are posibilitatea sa isi desemneze un reprezentant fiscal in Romania ca persoana obligata la plata taxei. Inregistrarea ramane valabila pana la data de 31 decembrie a anului calendaristic urmator (anul 2008) celui in care furnizorul din Marea Britanie a depasit plafonul pentru vanzari la distanta in Romania (anul 2007). Daca tranzactiile economice intre cei doi parteneri se vor derula si in anul calendaristic 2009, operatiunea va reprezenta pentru firma din Romania o achizitie intracomunitara, situatie in care obligatia platii T.V.A. revine cumparatorului din Romania iar pentru firma din Marea Britanie o livrare intracomunitara.

In acest caz, pentru achizitia intracomunitara, firma din Romania nu va achita efectiv T.V.A. datorata bugetului general consolidat, obligatia fiind considerata indeplinita daca:

• din punct de vedere contabil datoria T.V.A. se evidentiaza prin formula

4426 = 4427.

Baza de impozitare a T.V.A. se converteste din euro in lei la cursul valutar al B.N.R. din data achizitiei confirmata de intocmirea notei de intrare-receptie. Baza de impozitare a T.V.A. cuprinde si accizele platite sau datorate in alt stat membru decat Romania de firma care efectueaza achizitia intracomunitara, pentru bunurile achizitionate. Daca accizele sunt rambursate cumparatorului care efectueaza achizitia intracomunitara, valoarea achizitiei intracomunitare efectuate in Romania, respectiv baza de impozitare a T.V.A. se reduce corespunzator.

Daca firma dvs. in calitate de beneficiar al unei achizitii intracomunitare este persoana impozabila mixta, iar bunurile achizitionate sunt destinate realizarii atat de operatiuni cu drept de deducere, cat si fara drept de deducere, suma taxei deductibile se determina pe baza pro rata de la data efectuarii achizitiei bunurilor. Suma T.V.A. care devine nedeductibila din aplicarea pro-rata se inregistreaza din punct de vedere contabil prin formula 635 = 4426 si se inscrie in randul de regularizari din decont.

• din punct de vedere fiscal:
• datoria se preia in decontul de T.V.A. (lunar sau trimestrial) la T.V.A. colectata si T.V.A. deductibila;
• operatiunea se raporteaza trimestrial prin declaratia recapitulativa depusa la organul fiscal teritorial si lunar prin declaratia intrastat depusa la Institutul National de Statistica.

Pentru intreaga perioada in care datoreaza T.V.A. aferenta operatiunilor de vanzare la distanta, furnizorul poate opta sa schimbe locul livrarii din Romania intr-un alt stat membru comunitar pentru toate vanzarile sale la distanta efectuate atat in Romania cat si in alte state membre, urmand ca plata sa fie efectuata in statul comunitar de inregistrare pentru care a optat. Optiunea se comunica printr-o scrisoare recomandata transmisa catre organul fiscal competent din Romania si se exercita de la data trimiterii scrisorii recomandate, ramanand valabila pana la 31 decembrie al celui de-al doilea an calendaristic, urmator celui in care furnizorul si-a exercitat optiunea.

Intrebare:

3. Ce trebuie trecut la TVA in factura emisa de furnizor pentru fiecare vanzare la distanta, TVA impozabil in Romania?

Raspuns (dat in ianuarie 2007):

Pentru fiecare vanzare la distanta efectuata, firma din Marea Britanie are obligatia sa emita o factura catre beneficiarul din Romania, cel tarziu pana in cea de-a 15-a zi lucratoare a lunii urmatoare celei in care ia nastere faptul generator al taxei.

De exemplu, daca prima vanzare la distanta are loc in data de 22 martie 2007, factura trebuie emisa cel mai tarziu pana in data de 20 aprilie 2007. Daca pentru vanzarile efectuate la distanta firma din Marea Britanie se inregistreaza in scopuri de T.V.A. in Romania, optand astfel ca locul livrarii sa fie considerat in Romania, acesteia ii revin aceleasi obligatii ca oricarei firme din Romania inregistrata in scopuri de T.V.A.

Astfel, factura emisa trebuie sa cuprinda obligatoriu urmatoarele informatii:

• numarul de ordine, in baza uneia sau mai multor serii, care identifica factura in mod unic;
• data emiterii facturii;
• denumirea/numele, adresa si codul de inregistrare in scopuri de T.V.A. ale firmei din Marea Britanie;
• denumirea/numele, adresa si codul de inregistrare in scopuri de T.V.A. ale reprezentantului fiscal, in cazul in care furnizorul si-a desemnat un reprezentant obligat la plata taxei;
• denumirea/numele, adresa si codul de inregistrare in scopuri de T.V.A. ale firmei din Romania, cumparatoare de bunuri;
• denumirea si cantitatea bunurilor livrate;
• data la care au fost livrate bunurile sau data incasarii unui avans;
• baza de impozitare a bunurilor, pretul unitar, exclusiv taxa, rabaturile, remizele, risturnele si alte reduceri de pret;
• mentionarea cotei de T.V.A. si a sumei taxei colectate;
• o referire la alte facturi sau documente emise anterior, atunci cand se emit mai multe facturi sau documente pentru aceeasi operatiune;
• orice alte mentiuni necesare pentru indentificare operatiunii.

Nu este obligatorie semnarea si stampilarea facturilor emise.

Factura se intocmeste in limba romana si intr-o alta limba. Baza de impozitare poate fi inscrisa in valuta, dar suma taxei trebuie inscrisa si in lei. Pentru inregistrarea in jurnalele de vanzari baza impozabila va fi convertita in lei.

Factura poate fi intocmita si de catre firma dvs. in calitate de cumparator al bunurilor, dar numai daca sunt indeplinite urmatoarele conditii cumulative:

• se incheie un acord intre ambele parti participante la tranzactie prin care se stabileste procedura de facturare;
• exista o procedura scrisa de acceptare a facturii;
• cumparatorul este stabilit in Comunitate si este inregistrat in Romania in scopuri de T.V.A.;
• atat furnizorul inregistrat in Romania cat si cumparatorul notifica prin scrisoare recomandata organului fiscal competent aplicarea acestei proceduri de facturare, cu cel putin o luna calendaristica inainte de a o initia, cu obligatia de a anexa la notificare acordul si procedura de acceptare a facturarii de catre cumparator;
• factura sa fie emisa de catre cumparator in numele si in contul furnizorului si trimisa furnizorului;
• factura sa cuprinda toate elementele obligatorii de identificare a operatiunii;
• factura sa fie inregistrata de catre furnizor intr-un jurnal special de vanzari.

Trebuie sa retineti faptul ca firma dvs. in calitate de beneficiar al bunurilor raspunde individual si in solidar cu furnizorul vanzarilor la distanta, daca factura:

• nu este emisa;
• cuprinde date incorecte/incomplete referitoare la: denumirea/numele, adresa, codul de inregistrare in scopuri de TVA al partilor contractante, denumirea sau cantitatea bunurilor livrate ori serviciilor prestate, elementele necesare calcularii bazei de impozitare;
• nu mentioneaza valoarea taxei sau o mentioneaza incorect.

Spre deosebire de vanzarea la distanta, furnizorul din statul membru nu este obligat sa emita factura pentru livrarile intracomunitare, caz in care daca nu ati primit factura pana la data de 15 a lunii urmatoare, firma dvs.in calitate de beneficiar al achizitiei intracomunitare are obligatia sa emita o autofactura.

Furnizorul este raspunzator individual si in solidar pentru plata taxei, in situatia in care persoana obligata la plata taxei pentru o achizitie intracomunitara de bunuri este beneficiarul, daca factura emisa de furnizor sau autofactura emisa de beneficiar:

• nu este emisa;
• cuprinde date incorecte/incomplete referitoare la: denumirea/numele, adresa, codul de inregistrare in scopuri de TVA al partilor contractante, denumirea sau cantitatea bunurilor livrate, elementele necesare calcularii bazei de impozitare.

Declaratia INTRASTAT se depune numai in situatia in care valoarea anuala a achizitiilor intracomunitare de bunuri efectuate de cumparatorul din Romania este mai mare de 300.000 RON. Obligatia de furnizare a datelor statistice revine tuturor operatorilor economici care indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:

• sunt inregistrati ca platitori de TVA;
• realizeaza comert de bunuri cu alte state membre ale Uniunii Europene;
• cifra de afaceri realizata in ultimele 12 luni, separat pe fluxurile de introduceri si expedieri, depaseste un anumit prag statistic.

Declaratia Intrastat se depune incepand cu luna in care au fost depasite pragurile valorice. Intrastat este numele dat sistemului de colectare a datelor statistice privind comertul cu bunuri intre tarile din Uniunea Europeana.

Declaratia statistica se transmite lunar la INS, numai in format electronic, pentru urmatoarele tranzactii:

• tranzactii comerciale cu bunuri care implica transfer de proprietate si sunt destinate utilizarii, consumului, investitiei sau revanzarii;
• miscari de bunuri dintr-un stat membru U E in altul, fara transfer de proprietate (ex. transfer de stocuri, miscari de bunuri inainte si dupa procesare etc);
• returnarea de bunuri;
• miscari specifice de bunuri.

In declaratia Intrastat nu se declara urmatoarele tranzactii: serviciile; tranzitul bunurilor; miscarile temporare; bunuri ce nu fac obiectul unei tranzactii comerciale; comertul cu acele parti ale statelor membre UE ce nu fac obiectul sistemului statistic Intrastat; comertul triunghiular, in situatia in care bunurile nu intra pe teritoriul national al Romaniei din alte state membre UE sau nu sunt expediate catre alt stat membru UE din Romania.

Pentru declaratia statistica, INS pune la dispozitia operatorilor economici urmatoarele modalitati electronice de completare si transmitere:

• utilizarea unei aplicatii on-line Intrastat (formular Web pe Internet), disponibila pe site-ul http://www.intrastat.ro/
• utilizarea unei aplicatii off-line Intrastat, care poate fi descarcata de pe site-ul

• email la adresa declaratie.intrastat@insse.ro
• incarcarea fisierului creat in aplicatia on-line de pe site-ul Intrastat www.intrastat.ro

Institutul National de Statistica poate fi identificat in baza urmatoarelor date informative: B-dul Libertatii 16, Sector 5, Bucuresti, Cod Postal 050706, Romania, telefon: +4021 3177720/+4021 3177721/+4021 3177722/+4021 3177723, fax:+4021 3181858, email: mailto:intrastat@insse.ro/o/t_blank , site: http://www.intrastat.ro/o/t_blank / http://intrastat.insse.ro/intrastat//o/t_blank

Intrebare:

4. In cazul in care aceeasi societate din Romania importa din Israel produse electronice si le livreaza la intern, se mai plateste TVA? Din legea 343/2006 art.157 alin (4) si (5) reiese ca TVA se inregistreza atat ca deductibil cat si colectat in decontul de TVA si nu se mai plateste in vama.

Raspuns (dat in ianuarie 2007):

Pentru importurile de bunuri livrate de furnizori situati in state terte (extracomunitare), cumparatorul din Romania datoreaza T.V.A. dar nu achita suma efectiv la bugetul general consolidat sau in vama, obligatia fiind considerata indeplinita daca suma T.V.A. este inregistrata prin formula contabila 4426 = 4427 si se preia in decontul de T.V.A. depus la organul fiscal teritorial pentru perioada fiscala.

Baza de impozitare a T.V.A. pentru importul de bunuri este valoarea in vama a bunurilor la care se adauga taxele, impozitele si comisioanele datorate atat in afara cat si in interiorul Romaniei pana la primul loc de destinatie a bunurilor in Romania, cu exceptia T.V.A.

Pentru conversia in lei a bazei de impozitare pentru importuri se utilizeaza cursul de schimb valutar inregistrat in penultima zi de miercuri a lunii in care se face importul.

Daca firma dvs. in calitate de beneficiar al unui import este persoana impozabila mixta, iar bunurile achizitionate sunt destinate realizarii atat de operatiuni cu drept de deducere, cat si fara drept de deducere, suma taxei deductibile se determina pe baza pro rata de la data efectuarii achizitiei bunurilor. Suma T.V.A. care devine nedeductibila din aplicarea pro-rata se inregistreaza din punct de vedere contabil prin formula 635 = 4426 si se inscrie in randul de regularizari din decont.

link – http://www.contacafe.ro/taxa-pe-valoarea-adaugata-tva.html

Microintreprinderile si persoanele fizice care desfasoara activitati independente vor depune declaratiile fiscale si vor efectua platile trimestrial, iar asociatiile, fundatiile sau alte entitati fara scop patrimonial, cu exceptia institutiilor publice, anual, potrivit Ordonantei Guvernului nr. 35/2006 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, informeaza Agentia Nationala de Administrare Fiscala (ANAF).
Masura a avut scop eficientizarea administrarii impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat, in sensul reducerii cheltuielilor de administrare a unor contribuabili cu contributie bugetara nesemnificativa.

via – www.contacafe.ro

Termenul de depunere a registrului general de evidenţă a salariaţilor în formă electronică la inspectoratul teritorial de muncă a fost modificat printr-o Hotărâre adoptată de Guvern în şedinţa din 24 ianuarie. Potrivit noilor prevederi, data limită de depunere este 31 martie 2007.

Potrivit HG nr. 161/2006 privind întocmirea şi completarea registrului general de evidenţă a salariaţilor, angajatorii care au încadrat personal cu contract individual de muncă erau obligaţi să transmită inspectoratului teritorial de muncă în a cărui rază teritorială îşi au sediul sau domiciliul, după caz, registrul în formă electronică, până la data de 1 septembrie 2006.

Soluţia tehnică privind registrul în format electronic şi aplicaţia informatică pentru completarea şi transmiterea acestuia de către angajatori au fost realizate de către Inspecţia Muncii şi puse gratuit la dispoziţia angajatorilor care au obligaţia de a înfiinţa registrul. Din cauza noutăţii şi complexităţii aplicaţiei informatice, un număr mare de angajatori au transmis Inspecţiei Muncii şi inspectoratelor teritoriale de muncă solicitări de prelungire a termenului de depunere a registrului.

Sursa: www.amosnews.ro

mai multe pe – http://www.contacafe.ro/

via – zf.ro

Contributiile de asigurari sociale nu vor mai cuprinde, din 2007, cota aferenta concediilor si indemnizatiilor de asigurari sociale de sanatate, iar contributia datorata de angajatori la bugetul asigurarilor pentru somaj nu va include cota obligatorie la Fondul de garantare a creantelor salariale. Guvernul a adoptat, miercuri, o Ordonanta privind unele masuri financiar-fiscale din domeniul protectiei sociale, care nu modifica nivelul cotelor de asigurari sociale, ci clarifica modalitatea de aplicare a acestora, se spune intr-un comunicat al Executivului. Astfel, incepand cu 2007, cotele de contributii de asigurari sociale stabilite prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat nu mai cuprind cota de contributie pentru concedii si indemnizatii de asigurari sociale de sanatate, prevazuta de legislatia in vigoare.

Ordonanta mai prevede ca nivelul de 2% al contributiei datorate de angajatori la bugetul asigurarilor pentru somaj nu include cota contributiei acestora de 0,25% la Fondul de garantare a creantelor salariale conform Legii 200/2006.

Legea 469/2002 a suferit numeroase modificari de la data promulgarii sale in 19.07.2002, in functie de modul in care statul a inteles sa lase o mai mare sau o mai mica libertate partilor in incheierea contractelor.

La sfarsitul anului trecut, mai precis in 23.11.2006 se promulga o lege prin care se inlocuieste obligatia creditorului dintr-un contract de a cere si penalitati pentru fiecare zi de intarziere in afara sumei datorate, cu posibilitatea ca in contractul incheiat intre parti sa se prevada obligarea debitorului la plata de penalitati.

Astfel, nu numai ca se lasa la latitudinea partilor daca sa se prevada o asemenea obligatie (plata unor penalitati) dar si termenul dupa care creditorul poate cere penalitati de intarziere este lasat la latitudinea partilor, termen care inainte era prevazut imperativ, respectiv 30 de zile de la data scadentei obligatiei.

Aceasta modificare este importanta intrucat se lasa partilor posibilitatea, si nu obligatia de conveni un termen de la data scadentei incepand cu care debitorii ar urma sa plateasca penalitati.

De asemenea, o alta modificare prevede ca agentii economici-comercianti care nu isi indeplinesc obligatiile asumate prin contract sa sisteze orice plata reprezentand sporuri, cu exceptia sporurilor de vechime, indemnizatii si premii pentru membrii consiliilor de administratie si directori si de asemenea, sa sisteze achizitionarea de bunuri mobile sau imobile care nu sunt necesare direct procesului de productie.

Incalcarea acestei obligatii este considerata de legea 469/2002 astfel cum a fost modificata contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 10.000 RON la 30.000 RON.

Aceste contraventii se constata si se aplica de persoane anume desemnate din organele de control fiscal ale Ministerului Finantelor Publice.

In schimb, ramane imperativa introducerea de cereri de chemare in judecata in vederea recuperarii creantelor, desi exista in dreptul procesual principiul disponibilitatii introducerii unei cereri de chemare in judecata.

De asemenea, legea 469/2002 prevede ca fiind imperativa urmarirea patrimoniului debitorului prin executorul judecatoresc, aceasta lege stabilind si o ordine: mijloace banesti, active financiare de orice fel, produse finite, materii prime si materiale, mijloace fixe si, la sfarsit, creante si alte valori patrimoniale aflate in circuitul civil.

Prin aceasta prevedere se poate spune ca se restrange modul de efectuare a executarii silite, restrangandu-se dreptul creditorilor de a decide modul si ordinea in care isi recupereaza creantele.

Singura aparare care s-ar putea aduce acestei prevederi ar fi faptul ca reprezinta un mijloc de protectie al debitorului fata de eventualele manifestari arbitrare din partea creditorului.

via – info-legal.ro

Incepind cu 1 ianuarie, firmele isi pot stabili singure regimul de numerotare pentru facturi.

De la data aderarii, firmele nu mai sint obligate sa foloseasca facturile tip aprobate de Ministerul Finantelor, ci isi pot tipari propriile facturi.

Factura trebuie sa aiba numar de ordine, in baza uneia sau a mai multor serii. Numarul de la care se emite prima factura va fi stabilit anual, arata ANAF.

Persoanele care raspund de organizarea si de conducerea contabilitatii companiilor trebuie sa desemneze, prin decizie interna scrisa, persoanele care vor avea atributii in ceea ce priveste alocarea si gestionarea numerelor aferente facturilor emise.

De asemenea, firmele trebuie sa emita proceduri proprii de stabilire si/sau alocare a numerelor, in care vor mentiona, pentru fiecare exercitiu financiar, care este numarul de la care se emite prima factura. Semnarea si stampilarea facturilor nu sint obligatorii.

Printre elementele pe care factura trebuie sa le contina in mod obligatoriu figureaza numarul de ordine, data emiterii facturii, denumirea, adresa si codul de inregistrare al firmei care emite factura, precum si al cumparatorului, codul de inregistrare in scopuri de TVA, denumirea si cantitatea bunurilor livrate, baza de impozitare pentru fiecare cota, indicarea taxei colectate, precum si referiri la alte facturi emise anterior.

Toate elementele pe care trebuie sa le contina o factura pot fi gasite la articolul 155, alineatul 5 din Codul fiscal aparut in Monitorul Oficial pe 8 august 2006.

Facturile cu regim special emise anul trecut si aflate inca la firme pot fi utilizate pina la epuizarea lor.

Utilizarea formularelor de factura cu seriile si numerele alocate in 2006 se va realiza cu inlocuirea atributului fiscal „R“, din codul de inregistrare ca platitor de TVA, cu prefixul „RO“ al codului de inregistrare in scopuri de TVA, manual sau prin aplicarea unei stampile.

Intrebare – In ce conditii si pentru ce perioada de timp se acorda regimul de declarare derogatoriu?
expert contabil Vasile BOGDANESC – tribuna economica

Raspuns
– Potrivit prevederilor Ordinului ministrului finantelor publice nr. 864/ 20 iunie 2005 pentru aprobarea Procedurii privind regimul de declarare derogatoriu, publicat in Monitorul Oficial nr. 593/8 iulie 2005, in caz de inactivitate temporara, pentru perioade mai mari de 12 luni, dar nu mai mult de trei ani consecutivi, precum si in cazul obligatiilor de declarare a unor venituri care, potrivit legii, sunt scutite la plata impozitului pe venit depunerea declaratiilor fiscale poate fi facuta conform unui regim de declarare derogatoriu.
Regimul de declarare derogatoriu se solicita de platitorii de impozite si taxe la organul fiscal in a carui raza teritoriala se afla domiciliul fiscal al acestora, prin depunerea unei cereri.
Pentru a beneficia de regimul de declarare derogatoriu contribuabilii trebuie sa indeplineasca, cumulativ, urmatoarele conditii:
– sa nu figureze, la data aprobarii cererii, cu obligatii fiscale restante catre bugetul general consolidat;
– sa nu desfasoare nici un fel de activitate;
– sa nu obtina venituri din exploatare, venituri financiare si/sau venituri exceptionale;
– sa nu dispuna de personal angajat si sa nu plateasca venituri cu regim de retinere la sursa a impozitului;
– sa nu fie in curs de solutionare o cerere de rambursare sau de restituire a impozitelor, taxelor si contributiilor;
– sa nu fie in curs de derulare un control fiscal.
Organul fiscal va solutiona cererea in termen de 30 de zile de la data depunerii si va comunica in scris platitorului atat perioada pentru care regimul de declarare derogatoriu a fost aprobat, cat si conditiile in care acesta a fost aprobat.
Organul fiscal care solutioneaza cererea va conditiona aprobarea acesteia de indeplinirea obligatiilor rezultate din evidenta fiscala a platitorului.
Cererea poate fi respinsa in cazul in care nu sunt indeplinite conditiile mai sus mentionate sau cand organul fiscal considera, motivat, ca acordarea regimului de declarare derogatoriu solicitat poate conduce la aparitia unor cazuri de evaziune fiscala.
Pe perioada de aplicare a regimului de declarare derogatoriu organul fiscal poate face oricand cercetari privind respectarea conditiilor mai sus mentionate.
In situatia in care in perioada aprobata pentru aplicarea regimului de declarare derogatoriu organul fiscal constata neindeplinirea conditiilor prevazute, contribuabilul va fi supus controlului inopinat, potrivit prevederilor art. 95, alin. (1), lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
Obligatiile de declarare aferente activitatii desfasurate anterior perioadei de aplicare a regimului de declarare derogatoriu se mentin.

NOUTATI LA ZI PENTRU 2009, LEGATE DE REGIMUL DEROGATORIU - CLICK AICI

Facturile fiscale tiparite, inseriate si numerotate sub supravegherea Imprimeriei Nationale nu mai exista de la 1 ianuarie 2007. Obligatia de a semna si a stampila facturile a disparut, urmind sa fie folosite facturi cu un continut minimal de informatii, conform noului Cod fiscal. Potrivit actului normativ, in locul facturilor emise la nivel national de catre Imprimeria Nationala se vor folosi facturi tiparite in acord cu sistemul aplicat in UE.

Pina la 31 decembrie, Imprimeria Nationala a detinut controlul asupra tiparirii facturilor fiscale, avind dreptul de a autoriza alte tipografii sa realizeze aceasta activitate. Ministerul Finantelor monitoriza, prin intermediul Imprimeriei, numarul facturilor emise la nivel national, precum si pe cel al firmelor care solicitau facturi fiscale. Facturile cumparate pina la 1 ianuarie vor putea fi folosite in continuare. Singura obligatie a firmelor aflate in aceasta situatie este sa completeze de mina sau prin stampilare noul cod de TVA: RO in loc de R. Insa deducerea TVA este posibila numai daca factura contine informatiile cerute de noul Cod fiscal, care prevede inscrierea unui numar mai mare de informatii decit se intimpla inainte de 1 ianuarie 2007.

Ce trebuie sa astepte cetateanul european din Romania (patron sau director) in privinta raporturilor de munca. Acquis – ul european in materie de raporturi patron – firma. Asemanari si deosebiri intre sistemul european si cel american. dr. Radu Serban

Clarificari terminologice

Terminologia romaneasca in materie de raporturi de munca mai fermenteaza inca, precum tulburelul la sfarsitul toamnei, semantica nu are transparenta vinului decantat, iar legislatia se mai limpezeste, sub efectul catalizator al acquis – ului comunitar pe care il transpunem.

Prin „patron” se intelege, plecand de la diverse conjecturi, ceea ce din engleza s-ar traduce prin „proprietar”, „director general”, „angajator” sau „administrator”. In context neeconomic, in romaneste patron poate fi si protectorul unui oras, al unui asezamant cultural sau al unei biserici, sau, mai banal, siguranta fuzibila electrica.

Sa ne oprim la termenul strict economic si, mai precis, la cel de administrator sau director general al unei firme, care adesea este si coproprietar. Raportul de munca intre cel ce administreaza intreprinderea si actionarii intreprinderii difera in functie de legislatia aplicabila.

Entitatea economica pe care o conduce un patron poate fi denumita societate comerciala in termenii cei mai juridici, dar adesea se vorbeste de firma, intreprindere, agent economic, agent comercial, operator economic sau chiar organizatie economica.

Banalizand termenul, „firma” poate avea si sensul de banner atarnat la intrarea intr-o intreprindere, sau un simplu panou de reclama.

Spre simplificarea demersului analitic, voi folosi termenii de patron si firma, in sensul de conducator (lider) al unei entitati economice, pe de o parte si entitatea ca atare, pe de alta. Raportul intre patron si firma este redus, adesea, la termenul de „guvernare”, „guvernanta corporatista” sau, pentru a da satisfactie celor ce nu vor sa se lase trisati de patroni, „buna guvernanta corporatista”.

Acquis – ul european in materie de raporturi patron – firma

Normele legislative acumulate in timp de Uniunea Europeana, in materie de raporturi de munca intre patron si firma, nu au condus la formarea unui acquis solid, care sa armonizeze normele din statele membre, asa cum este cazul, de exemplu, in materie de comert international sau de fuziuni si achizitii.

Metoda aplicabila, in cazul reglementarii raporturilor patron – firma ramane, in cea mai mare parte, interguvernamentala, in detrimentul celei comunitare. Inseamna ca, in lipsa unui acquis, statele aplica normele nationale.

Totusi, orientarile generale trasate la nivel de U.E. trebuie luate in considerare de fiecare stat membru in parte. Pe masura ce au aparut incalcari flagrante ale legilor din partea unor patroni, indeosebi fraude contabile, cum au fost cazurile Parmalat – in Italia si Picanol in Belgia, legiuitorul comunitar a impus noi restrictii, opozabile tuturor statelor membre.

Pentru a dovedi respectarea acestora, fiecare stat membru apeleaza la norme legislative nationale, prin care sa reduca spatiul de manevra al unui patron care ar incerca sa profite de pozitia sa si sa fraudeze bugetul firmei pe care o administreaza, in detrimentul actionarilor.

Am incercat pe cat posibil sa simplific lucrurile in teorie, cu riscul caricaturizarii. In practica insa, ele devin mult mai complicate, pentru ca administrarea firmei nu revine unei singure persoane, unui „patron”, ci unui consiliu de administratie, iar actionarii sunt de diverse categorii, ei pot face parte – sau nu, din consiliul de administratie, ei pot fi angajati ai firmei – sau nu si, uneori, pot sa detina functii in alte firme sau institutii, functii care pot conduce la conflicte de interese.

Asadar, complexitatea mecanismelor practice induce nevoia unei simplificari in teorie, pentru decelarea fenomenului, asa incat sa putem concluziona, cat de cat, unde se afla Romania intr-o Uniune de 27 de state, in acest proces dinamic de reglementare a raporturilor intre patron si firma.

Atata timp cat U.E. nu impune norme unice, statele membre apeleaza la diverse sisteme. Printre acestea, sistemul monist, caracterizat printr-un singur organ de administratie a firmei, lasa tot mai mult locul sistemului dual, cel in care consiliul de administratie este dublat de un comitet de directie.

I n felul acesta, rolul consiliului de administratie este revalidat de exigentele unor administratori independenti. In ciuda „parcelarii” legislatiei pe state membre, exista anumite trasaturi comune tuturor statelor membre ale U.E., care le diferentiaza net de Statele Unite ale Americii, de exemplu.

Comparatie cu sistemul american

Tot mai mult se apeleaza la comparatia sistemului legislativ al U.E. cu cel din Statele Unite, scandalurile de peste ocean vizand lipsa de etica a managerilor (Enron, AIG etc.) stimuland si acolo apetitul de legiferare mai stricta.

Europenii reproseaza sistemului american caracterul prea mercantil al raporturilor firma – administrator. Legea „Sarbanes – Oxley”, promulgata in anul 2002, introduce un sistem mai strict de control al administratorilor de firme, atragand dupa sine consolidarea increderii investitorilor (actionarilor) in mediul de afaceri.

Legea stabileste noi standarde pentru consiliile de administratie, directorii si firmele de contabilitate din S.U.A. si pedepse mai aspre impotriva celor ce incalca legea.

Un „sistem de guvernare a firmei” reprezinta, din nou prin simplificare, un echilibru dinamic intre administrator si proprietar, mai precis intre conducatorii (liderii) firmei si actionari, in circumstante socio – economice bine definite.

Actionarii se impart, la randul lor, in doua categorii, in functie de masura in care sunt proprietari, ceea ce le defineste si gradul de participare la procesul decizional: majoritari si minoritari.

Tocmai raporturile diferite intre cei trei actori, administrator, actionar majoritar (de referinta) si actionar minoritar, constituie diferenta intre sistemul american de administrare a firmei si cel european. Prerogativele celor trei actori difera, in cele doua sisteme.

Din start, sistemul american omite distinctia intre actionarul majoritar si cel minoritar, asigurand capitalului fluiditate sporita si o mai mare eficienta bursiera. Rolul unui actionar majoritar este anihilat, in sistemul american, prin procedurile de vot impuse administratorilor (directori administrativi). Acestia din urma tempereaza influenta actionarilor majoritari in luarea deciziilor, avand si o responsabilitate sociala corporatista prin diminuarea apetitului pentru risc.

Din acest motiv, consiliile de administratie din Statele Unite apeleaza adesea la personalitati marcante din afara cercurilor de afaceri, cum ar fi profesorii universitari. In acelasi timp, tot in America, un director executiv ca Robert Nardelli de la „Home Depo” a primit, la parasirea functiei spre finele anului 2006, impresionanta recompensa de 210 milioane $, fata de 156 milioane cat castigase in intreaga perioada 2000 – 2005, dand astfel semnalul ca „a fi dat afara din functie poate deveni o afacere foarte profitabila”. Asadar, fiecare sistem cu plusurile si minusurile sale.

Spre deosebire de S.U.A., in U.E. actionarul de referinta are un rol marcant in oricare din cele doua formule principale de guvernanta corporatista:

a). In tari in care s-au efectuat anumite reforme, cum sunt Germania si Olanda, influenta actionarului majoritar ramane importanta, dar se diminueaza, prin conferirea unor puteri suplimentare organului superior comitetului de directie, respectiv consiliului de administratie.

b). In alte tari, precum Franta si Belgia, rolul consiliului de undefined undefined undefined undefined undefined undefined undefined undefined

administratie este doar de a face propuneri si nu de a diminua influenta actionarului majoritar, sau, in nici un caz, de a superviza activitatea comitetului de directie.

De aici, rezulta si diferenta de terminologie intre limbile franceza si engleza, functia de PDG (president – directeur général) din franceza fiind greu de tradus in engleza, unde predomina termenul CEO (Chief executive officer), cu un alt continut.

In Belgia, de exemplu, „codul Lippens” introdus in anul 2002 stabileste pentru membrii consiliului de administratie atributia de a formula strategiile, in timp ce comitetul de directie administreaza in mod concret firma.

Responsabilitatea civila a administratorilor difera si ea, pe cele doua maluri ale Atlanticului. In cautarea eficientei actionariale, sistemul american de guvernare impune administratorului o clara responsabilitate contractuala individuala, fara vreo legatura cu proprietarii firmei. Capitalismul european, in schimb, conserva anumite traditii, respectand dreptul la decizie al actionarului majoritar.

Administratorul american este tinut responsabil, individual, fara a fi „acoperit”, in responsabilitatea sa, de vreun actionar principal. Din acest motiv, administratorii americani trebuie sa se asigurare contra prejudiciilor patrimoniale, fapt ce a creat o intreaga industrie de asigurari. Intr-o firma cu cifre de afaceri in dolari cu 11 zerouri, prima de asigurare trebuie sa fie pe masura.

In concluzie, un lider american de firma este angajat in termeni contractuali, in timp ce unul european primeste un mandat social din partea firmei. In ultimul timp, transferul transatlantic de metodologie se produce mai degraba dinspre Vest spre Est, asa incat cercetatorii europeni preocupati de evolutiile viitoare cauta sa evite transpunerea prea brusca a metodei contractuale de angajare a administratorilor.

In aceste conditii, Comisia Europeana a organizat o licitatie, in aprilie 2006, pentru elaborarea unui studiu care sa fixeze proportia optima intre puterea actionariatului si puterea administratorilor intr-o firma cotata la bursa. Castigata de 3 institutii, printre care si Institutul European de Guvernare Corporatista (ECGI), aceasta licitatie va aduce executivului european date extrem de utile in luarea deciziilor.

O baza solida de comparatie transcontinentala ofera si OCDE, care a elaborat principii clare de guvernare a firmelor.

In termeni financiari, un administrator de firma din Europa are salariul de circa 25 de ori mai mare decat media salariilor din firma sa, in timp ce in S.U.A., de circa 100 de ori. Discrepantele se manifesta si in privinta veniturilor celor mai bine platiti 10 administratori (patroni) de firme din Franta si S.U.A., in anul 2005.

Ce solicita Uniunea Europeana Romaniei, in materie de guvernanta corporatista?

Consolidarea pietei interne unice a U.E. pe palierul marfurilor si serviciilor financiare presupune o minima armonizare a regulilor privind administrarea firmelor, sau, in termeni mai apropiati de cei din engleza, privind guvernarea corporatista.

O astfel de armonizare are in vedere: asigurarea protectiei actionarilor si a altor parti implicate in administrarea firmei; garantarea libertatii de stabilire a firmelor in U.E.; asigurarea competitivitatii firmelor europene; promovarea cooperarii intre firmele din diverse state membre; stimularea dialogului intre statele membre pe tema guvernarii corporatiste etc.

Prin Legea 297/2004, privind piata de capital, Romania a transpus majoritatea directivelor Uniunii Europene pe acest palier, asigurand minimul legislativ necesar in materie de raporturi intre patron si firma, ca barem al aderarii la 1 ianuarie 2007.

Acquis – ul evolueaza, insa. In anul 2005, Comisia Europeana a adoptat un set de recomandari, destul de lejere, privind salariile si rolul administratorilor de firme. Conform unui „Plan de actiune” al Comisiei Europene (comunicarea COM 2003/284) se cere fiecarui stat membru, deci si Romaniei, sa-si elaboreze propriul „cod al administrarii firmelor”, sau mai cosmopolit denumit „codul guvernantei corporatiste”, urmand ca, in plan unional, sa se preia, intr-o viitoare legislatie comuna, elementele cheie ale codurilor nationale.

U.E. are in pregatire, de asemenea, o Directiva a drepturilor actionarilor, poate ca ecou al Legii Sarbanes – Oxley din S.U.A., menita sa garanteze actionarilor obtinerea de informatii la timp cu privire la tranzactionarea actiunilor, la adunarile generale si drepturile de vot, inclusiv cu privire la votul in absenta sau prin sistem electronic etc. Directiva va inaspri responsabilitatea patronilor in raport cu firma, iar Romania va avea obligatia sa transpuna in legislatia nationala acea Directiva.

Intrand in U.E., Romania preia si acquis – ul negativ, ea nefiind imuna la problemele care au condus la diminuarea increderii actionarilor in sistemele de conducere si supraveghere a firmelor din U.E. cotate la bursa (cazul firmei belgiene Picanol este concludent).

Din pacate, Romania nu a introdus inca un cod propriu al guvernantei corporatiste, asa cum cere Comisia Europeana. De fapt, din cele 10 noi state membre intrate in U.E. in anul 2004, doar 8 si-au adoptat astfel de coduri. Este adevarat, internationalizarea afacerilor impune tot mai mult respectarea, in Romania, a codurilor de conduita din alte state membre, daca firmele care opereaza au sediul principal in acele state.

Element specific numai Romaniei in intreaga Uniune, asa zisul „vot cumulativ” in alegerea membrilor consiliului de administratie, permite ca un numar „semnificativ” de actionari sa poata schimba, prin vot, membrii consiliului de administratie. Relativitatea termenului „semnificativ” frizeaza futilul, impunand cu stringenta un plus de precizie, la congruenta cu legile din alte state membre.

In materie de raporturi intre administratori si firma, spatiul de manevra al Romaniei pentru armonizarea cu U.E. este inca vast, pe paliere cum ar fi: ambiguitatea atributiilor ce le revin auditorilor in materie de raportare si de acces la informatii; restrictiile exagerate privind numarul de firme in care pot actiona administratorii; neclaritatea conditiilor in care actionarii majoritari ii pot elimina pe cei minoritari etc.

Oricum, ne apropiem incet dar sigur de o ineluctabila guvernare globala, de o democratie institutionala globala, conducand treptat, inclusiv cu ajutorul Internetului, la un fel de ubicuitate nomada, in care managerul va fi prezent concomitent peste tot, fara a-si frustra actionarii.

In ce ne priveste, sper ca in procesul de armonizare cu Uniunea Europeana, Romania sa nu transpuna exemplele negative acumulate de Picanol, Parmalat sau alte firme care au alterat raporturile de munca patron – firma, altfel, patronul roman care incearca sa copieze acel acquis, risca sa „isi dea cu firma in cap”!

Dimpotriva, conform unui altfel de acquis european, patronul roman ar putea acapara putere politica in acest mileniu trei, in care „noul model de putere si eficienta nu mai este nici generalul, nici gherila, ci directorul general de firma (CEO)”(Ian Buruma: “Tirania in secolul 21”, Financial Times, 8 ianuarie 2006).

O analiza de Radu Serban, publicata si in “Tribuna economica”. Radu Serban este adjunct al sefului de Misiune a Romaniei in Belgia , dar a scris acest articol in nume personal.

via – www.euractiv.ro

thanks to contgen group

Valabilitatea datelor de identificare ale persoanelor platitoare de
TVA din celelalte state membre UE poate fi verificata si de
platitorii de TVA din Romania prin intermediul sistemului informatic
VIES (VAT Information Exchange System), care a devenit operational
la 1 ianuarie 2007 si in tara noastra.

Datele pot fi verificate prin accesarea paginii de internet a
Comisiei Europene, la adresa
http://ec.europa.eu/taxation_customs/vies/lang.do?fromWhichPage=vieshome&selectedLanguage=RO

Sistemul informatic VIES asigura schimbul de informatii cu statele
membre ale Uniunii Europene privind taxa pe valoare adaugata (TVA).
VIES este sistemul care creeaza baza de date pentru determinarea
contributiei statelor membre, deci si a Romaniei, dupa data
aderarii, la bugetul comunitar.

Sistemul este o baza de date online care ii include pe toti
platitorii de TVA din statele membre UE, iar informatiile privind
tranzactiile comerciale sunt actualizate periodic.

Conform Ministerului Finantelor Publice, monitorizarea electronica
a incasarii TVA va conduce la o colectare mai transparenta a acestei
taxe. In functie de valoarea TVA dintr-o tara, va fi stabilita
contributia acelei tari la bugetul UE.

Implementarea sistemului VIES este o obligatie asumata de Romania
in procesul de aderare la UE.

Incepand cu acest an, angajatorii trebuie sa inregistreze de doua ori salariatii: pe carnetele de munca traditionale, dar si in registrele de evidenta electronice. Fiecare angajat va avea un dosar electronic personal, in care va aparea fiecare modificare din contractul de munca.

Angajatorii au obligatia de a infiinta un registru de evidenta a salariatilor, in format electronic, si de a-l transmite la Inspectoratul Teritorial de Munca in a carui raza teritoriala isi au sediul sau domiciliul. In cazul in care prevederile nu sunt respectate, patronii risca o amenda de la 2.000 la 5.000 de lei noi.

Aceste norme sunt stabilite de Hotararea de Guvern 161/2006 (vezi documentul atasat), care deschide o noua epoca a bazelor de date in Romania. „In timp, cartile de munca au sa dispara, iar datele continute de ele vor fi scanate si trimise la casele de pensii”, a declarat pentru HotNews.ro Mariana Cumejiv, din cadrul Directiei legislatia muncii.

Antreprenorii care au infiintat sucursale, agentii, reprezentante sau alte unitati de acest gen, fara personalitate juridica, carora le-au delegat competenta incadrarii personalului prin incheierea de contracte individuale de munca, pot delega acestora si competenta infiintarii registrului.

Unitatile fara personalitate juridica ce au competenta infiintarii registrului au obligatia de a transmite registrul la inspectoratul teritorial de munca in a carui raza teritoriala isi desfasoara activitatea.
Procedura privind transmiterea registrului in format electronic se stabileste prin ordin al ministrului Muncii.

Registrul in format electronic trebuie transmis pana la 30 ianuarie

Angajatorii au sunt obligati sa transmita registrul in format electronic la inspectoratului teritorial de munca in a carui raza teritoriala isi au sediul sau domiciliul, dupa caz, pana la data de 30 ianuarie 2007 pentru angajatorii care la data de 31 decembrie 2006 au in vigoare cel putin un contract individual de munca, indiferent daca acesta este suspendat sau nu.

In cazul proaspetilor angajati, formularul trebuie trimis in primele 20 de zile de la data incheierii primului contract individual de munca pentru angajatorii care la data de 31 decembrie 2006 nu au salariati.

De asemenea, formularele trebuie trimise in maximum 5 zile de la data la care au intervenit modificari referitoare la elementele de identificare a salariatilor, data angajarii, functia/ocupatia conform specificatiei Clasificarii Ocupatiilor din Romania (COR) sau altor acte normative, tipul contractului individual de munca, data si temeiul incetarii contractului individual de munca.

Companiile trebuie sa trimita Inspectoratelor de Munca si registrul electronic de evidenta a salariatilor si sa contribuie la fondul pentru garantarea creantelor salariale.

Companiile au obligatia ca, de la 1 ianuarie 2007, sa completeze, pe linga carnetele de munca, si registrul electronic de evidenta a salariatilor, pe care il vor trimite Inspectoratelor Teritoriale de Munca (ITM), potrivit NewsIn. Aplicatia informatica cu care angajatorii vor trebui sa faca registrul electronic de evidenta a salariatilor a fost publicata inca din 15 decembrie pe pagina de Internet a Inspectiei Muncii si poate fi descarcata gratis de catre angajatori impreuna cu manualul de utilizare a programului. Registrele electronice au ca scop reducerea formalitatilor administrative de evidenta a angajatilor si crearea unei baze de date la nivelul Inspectiei Muncii, care va cuprinde toate contractele individuale de munca. Registrele „pe hirtie“ se vor pastra si se vor arhiva la nivelul angajatorilor. O alta obligatie a angajatorilor va fi si intocmirea unui dosar personal pentru fiecare dintre angajati, cu actele necesare angajarii, contractul individual de munca sau actele referitoare la modificarea, suspendarea si incetarea contractelor individuale de munca. Angajatorii trebuie sa transmita registrul in forma electronica la ITM in termen de 20 de zile de la data angajarii primului salariat sau in termen de cinci zile de la fiecare modificare operata. Refuzul de a transmite registrele ITM-urilor va fi sanctionat cu amenda de la 2.000 la 5.000 de lei.

Se schimba o taxa

Firmele mai au de indeplinit si alta obligatie birocratica, tot de la 1 ianuarie. 0,25% din contributia pe care o platesc la bugetul asigurarilor pentru somaj vor fi orientate pentru infiintarea Fondului de garantare pentru plata creantelor salariale. Astfel, angajatorii sint obligati sa contribuie, lunar, cu 0,25% din fondul total de salarii brute la acest Fond de Garantare. Firmele nu vor plati insa mai mult, pentru ca acest procent va fi transferat din contributia pe care acestea o platesc deja la somaj si care a scazut corespunzator, de la 2,50% la 2,25%, incepind cu 1 ianuarie 2007.

Din Fondul de garantare se vor plati salariile restante, compensatiile banesti restante datorate de angajator pentru concediul de odihna neefectuat, dar numai pentru maximum un an de munca, sau compensatiile restante in cazul accidentelor de munca.

• Amenzi

Antreprenorii care vor prelua prin transfer alte companii sau unitati ale acestora sint obligati, de la 1 ianuarie, sa respecte si sa aplice drepturile cuprinse in contractele individuale sau colective ale angajatilor, in caz contrar putind fi amendati cu minimum 1.500 de lei.